CONTRATIPÁR s.n. (Poligr.) Tipar pe verso. [< contra- + tipar, după it. controstampa]. Vezi definitia »

docár (docáre), s. n. – Trăsurică ușoară. Engl. dog-cart. Vezi definitia »

VERNACULÁR, -Ă adj. (Liv.) Care este propriu unei țări. [< fr. vernaculaire, cf. lat. vernaculus – indigen]. Vezi definitia »

sponcár, sponcári, s.m. (înv.) cel care face sponci (copci, agrafe, catarame). Vezi definitia »

subnotár, subnotári, s.m. (înv.) funcționar public care ocupa în ierarhia posturilor un loc imediat subordonat celui de notar; ajutor de notar. Vezi definitia »