năplăít, -ă, adj. (reg.) 1. sufocat, înnăbușit (de căldură, de febră). 2. care dă coșmaruri (din cauza febrei). Vezi definitia »

șăngărít, șăngărítă, adj. (reg.) bolnav de șancru. Vezi definitia »

ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anionite. Vezi definitia »

ACOLÍT, -Ă I. s. m. f. cel care ajută pe cineva într-o acțiune (reprobabilă); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului în cultul catolic. 2. divinitate secundară. (< fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos) Vezi definitia »

ABȚIGUÍT, -Ă, abțiguiți, -te, adj. (Fam.) 1. Beat. 2. Modificat; p. ext. falsificat. – V. abțigui. Vezi definitia »