ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s. f.] – Din germ. Stanze. Vezi definitia »

jíță s.f. (reg.) filon, vână. Vezi definitia »

TÉRȚĂ s. f. 1. (muz.) interval de trei trepte al gamei diatonice; treapta a treia de la o treaptă dată. 2. (la unele jocuri de cărți) serie de trei cărți succesive (as, rege și damă) de aceeași culoare, în ordine crescândă. 3. a treia poziție, de apărare la scrimă. 4. (fam.) a fi în ~ (cu cineva) – a flirta. (< it. terza) Vezi definitia »

ACETALDEHÍDĂ s.f. Aldehidă acetică. [< fr. acétaldéhyde]. Vezi definitia »

STRÂMTOREÁLĂ, strâmtoreli, s. f. (Înv.) Strâmtoare. – Din strâmtori + suf. -eală. Vezi definitia »