NEVOLNICÍE s. f. (Pop.) Stare acelui nevolnic (1); lipsă de putere fizică, de forță, de energie; slăbiciune, neputință (2); incapacitate. – Nevolnic + suf. -ie. Vezi definitia »

BIORITMOLOGÍE s. f. Studiu al bioritmului. [Pr.: bi-o-] – De la bioritm. Vezi definitia »

TAHIFEMÍE, tahifemii, s. f. (Med.) Manifestare patologică constând în accelerarea exagerată a ritmului vorbirii. – Din fr. tachyphémie. Vezi definitia »

VALKÍRIE s.f. v. walkirie. Vezi definitia »

MISIOLOGÍE s. f. disciplină care tratează despre tot ce privește opera misionarilor. (< fr. missiologie) Vezi definitia »