PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum. Vezi definitia »

PITĂRÉL, pitărei, s. m. Titlu în ierarhia boierească a țărilor române, mai mic decât acela al pitarului; boier care avea acest titlu. – Pitar + suf. -el. Vezi definitia »

ȘTRÚDEL s. n. plăcintă din foi foarte subțiri umplute cu mere, nuci, brânză etc. și rulate în formă de sul. (< germ. Strudel) Vezi definitia »

ENTEROHEPATOCÉL s. n. hernie ombilicală congenitală a ficatului și a intestinului. (< fr. entéro-hepatocèle) Vezi definitia »

DEROMÉL s. m. monstru care prezintă un membru supranumerar atașat de gât sau de maxilar. (< fr. déromèle) Vezi definitia »