ROMÁICĂ adj. limba ~ (și s. f.) = limba neogreacă. ◊ (s. f.) dans național grecesc cu figuri șerpuitoare și aruncări de batiste. (< fr. romaïque, gr. romaikos) Vezi definitia »

prihánă (prihắni), s. f. – 1. (Înv.) Acuzație, vină. – 2. Pată, defect, cusur, meteahnă. Sl. dar lipsește etimonul exact, cf. ceh. prihana, pol. przygana, rut. prigana (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Tiktin), cf. prigoni. Trecerea lui g › h nu a fost explicată. – Der. prihăni, vb. (a păta); prihanie, s. f. (pată, dezonoare); neprihănit, adj. (pur, curat, cast). Vezi definitia »

-ÓDĂ² elem. „tub cu vid, circuit electronic”. (< fr., germ. -ode, cf. gr. hodos, drum) Vezi definitia »

PARAFÉRNĂ s. f. avere aparținând soției, necuprinsă în dotă, pe care o administrează ea însăși. (< ngr. parapherna) Vezi definitia »

ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. – Zdreli + suf. -tură. Vezi definitia »