RĂPCIÚGĂ s. f. 1. Boală contagioasă (la cai), caracterizată prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; morvă. 2. Epitet dat unui animal slab, neîngrijit, bolnav, bătrân. – Et. nec. Vezi definitia »

LEISHMANIÓZĂ s.f. Boală specifică țărilor calde, provocată de leishmanie. [Pron. leș-ma-ni-o-. / < fr. leishmaniose]. Vezi definitia »

SCRIJELITÚRĂ, scrijelituri, s. f. Tăietură, zgârietură superficială pe suprafața unui obiect. – Scrijeli + suf. -tură. Vezi definitia »

SÁRICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte. [Pl. și: sarice] – Din lat. sarica (= serica). Vezi definitia »

TELECONFERÍNȚĂ s. f. procedeu modern de telecomunicații care permite desfășurarea unor reiuniuni între mai multe orașe. (< fr. téléconférence) Vezi definitia »