PRIVEGHETÓR, -OÁRE, priveghetori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care priveghează; spec. supraveghetor. ♦ (Înv.) Subprefect. [Var.: (reg.) privighetór, -oáre, privighitór, -oáre s. m. și f.] – Priveghea + suf. -tor. Vezi definitia »

MOR interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă mormăitul ursului. – Onomatopee. Vezi definitia »

GHEMUȘÓR, ghemușoare, s. n. Diminutiv al lui ghem¹; ghemuleț. – Ghem¹ + suf. -ușor. Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). Vezi definitia »

FLEXÓR, flexori, adj.m. (În sintagma) Mușchi flexor = mușchi care determină îndoirea unor membre. – Din it. flessore (după flexiune). Vezi definitia »