MÁXIM¹, maximuri, s. n. (Rar) Maximum. – Din maximum (după maxim²). Vezi definitia »

HIDRONÍM, hidronime, s. n., adj.n. (Cuvânt) care denumește o apă. – Din fr. hydronyme. Vezi definitia »

SCLERENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut vegetal de susținere, alcătuit din celule cu membrane mai mult sau mai puțin lignificate. [< fr. sclérenchyme, cf. gr. skleros – tare, enkhyma – amestec]. Vezi definitia »

im (ímuri), s. n. – 1. Noroi, mîl. – 2. Murdărie, jeg. Lat. lῑmus (Cipariu, Gram., II, 338; Pușcariu 775; DAR), cf. alb. ljim, it., sp., port. limo, fr. (limon). – Der. imos, adj. (noroios; murdar), care ar putea proveni din lat. limosus (Candrea-Dens., 820); imoșa, vb. (a murdări); imoș(e)ală, s. f. (murdărie); ima, vb. (a murdări), care ar putea proveni direct din lat. lῑmāre (Candrea-Dens., 821; DAR); neimat, adj. (curat); imăciune, s. f. (înv., murdărie; pată); imală, s. f. (murdărie; noroi); imălos, adj. (murdar). – Din rom. provine mag. imolya (Edelspacher 14). Vezi definitia »

MARÍTIM, -Ă adj. 1. care este lângă mare; de mare, al mării. 2. referitor la navigația pe mare, la marină. (< fr. maritime, lat. maritimus) Vezi definitia »