SUPRAESTIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) supraaprecia. [Pron. -pra-es-, p.i. -mez. / < supra- + estima, după fr. surestimer]. Vezi definitia »

DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] – Din lat. *diffamiare. Vezi definitia »

CHIRAMA é CHIRAMO de la chira-mo doamna mea (grec) „iata, boieri Domnia voastra, vin si chiramele” Nicolaie Filimon „Cicoii vechi si noi” Vezi definitia »

INFAMÁ vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a dezonora; a acuza pe nedrept. [< it., lat. infamare]. Vezi definitia »

BITUMÁ, bitumez, vb. I. Tranz. 1. A amesteca cu bitum un material granular. 2. A face bitumajul unei șosele. ♦ A umple cu o substanță bituminoasă locurile dintre pavelele sau dalele de beton ale unei șosele. – Din fr. bitumer. Vezi definitia »