BÍSTRIȚ, -Ă, bistriți, -e, adj. (Reg., în expr.) Prune bistrițe = prune brumării. Prun bistriț = varietate de prun care produce prune brumării. Vezi definitia »

bizéț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX. Vezi definitia »

răzvrắț, răzvrețe, s.n. (înv.) răzvrătire, răscoală. Vezi definitia »

henț! interj. e interzis!, nu pune mâna! Vezi definitia »

SMALȚ, smalțuri, s. n. 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța; email. ♦ Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 2. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților. [Var.: (înv.) smalt s. n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz. Vezi definitia »