SPLÁU, splauri, s. n. Extremitate a unei punți așezată pe piloți, care poate fi ridicată sau coborâtă după nivelul apei și pe care stă pescarul cu sacoviștea. – Et. nec. Vezi definitia »

GRAU s. n. canal care traversează un cordon litoral, ce leagă o lagună de mare. (< fr. grau) Vezi definitia »

miáu interj. – Reproduce glasul pisicii. – Mr. meao. Creație expresivă, cf. miorlau, și alb. miauljis, ngr. μιαουνίζω, it. miaulare, gnao, fr. miaou, miauler, sp. mau, marramao, maullar. Se folosește și pentru a exagera ideea de micime sau de scurtime a timpului. – Der. miauna (var. mieuna, mieuni, Banat mioni), vb. (a miorlăi); miaut, s. n. (miorlăit), cuvînt rar care pare creație personală a lui Eminescu; miaunat (var. mieunat), s. n. (miorlăit); mieunătură, s. f. (miorlăit). Vezi definitia »

TUYAU TüIÓ/ s. m. cal pe care cei informați îl consideră ca foarte probabil câștigător al unei curse. (< fr. tuyau) Vezi definitia »

SUBRÁU, subrauri, s. n. Obiect de lenjerie confecționat din pânză (impermeabilă cauciucată sau din material plastic), care se coase la subsuoara hainelor, pentru a le feri de transpirație. [Var.: subráur s. n.] – Din fr. sous-bras. Vezi definitia »