CREPUSCULÁR, -Ă adj. Referitor la crepuscul, de crepuscul. [Cf. fr. crépusculaire, it. crepuscolare]. Vezi definitia »

STAȚIONÁR, -Ă I. adj. 1. care stagnează, care nu variază câtva timp; constant. ◊ care rămâne în aceeași stare, care nu evoluează. 2. (despre un mediu fluid, un câmp de forțe) care are în fiecare punct o viteză, o intensitate independentă de timp. II. s. n. 1. dispensar pentru îngrijirea bolnavilor. 2. mică navă staționată într-un post care supraveghează respectarea regulilor de navigație, de pescuit etc. (< fr. stationnaire, lat. stationarius) Vezi definitia »

scutár (-ri), s. m. – Baci, sameș. Sl. skotarĭ (Cihac, II, 335; Conev 60), cf. pol. skotarz, rus. skotar, alb. skuter, ngr. σϰουτάρι. Vezi definitia »

FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. Vezi definitia »

SUPERSTÁR s.m. (Cinem.) Vedetă, star cu mare renume; supervedetă. [Cf. engl. superstar]. Vezi definitia »