TOVĂRĂȘÉL, -ÍCĂ, tovărășei, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui tovarăș. – Tovarăș + suf. -el, -ică. Vezi definitia »

SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (Înv.) Boier cu rang mic în țările românești, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum și atribuții militare în timp de război. – Din spătar² + suf. -el. Vezi definitia »

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el. Vezi definitia »

ECTROMÉL s.m. (Med.) Monstru care prezintă ectromelie. [< fr. ectromèle]. Vezi definitia »

lăzărél s. m. – Sărbătoare populară în ajunul Duminicii Floriilor. De la Lazăr. – Der. lăzăriță, s. f. (fată care merge din casă-n casă, cîntînd cîntece ocazionale, în sărbătoarea numită Lăzărel). Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 186. Vezi definitia »