Definita cuvantului armoricum
ARMORICUM (ARMONICA), denumire celtică dată coastei de NV a Franței, cuprinsă între estuarele Senei și Loarei. Locuită de triburile celtice ale cimbrilor și veneților, reg. a fost cucerită de Cezar (56 î. Hr.) și inclusă în prov. romană Gallia Lugdunensis.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu armoricum
precipițiúm, precipițíi, s.m. (înv.) 1. abis, prăpastie. 2. cădere de la înălțime. 3. (fig.) nenorocire mare, pericol mare. 4. (reg.; în forma: prețipiș) munte. 5. (adjectivat; sub forma: prețipiș) prăpăstios, abrupt. Vezi definitia »
TEPIDÁRIUM s.n. Parte a termelor romane rezervată băilor calde. [Pron. -ri-um. / < lat. tepidarium]. Vezi definitia »
VELÁRIUM s.n. Pânză mare care acoperea teatrele sau arena circului la romani. [Pron. -ri-um. / < lat. velarium]. Vezi definitia »
CONCLÚSUM s.n. Decizie a anumitor adunări (diete germanice etc.). ♦ Notă rezumând dezbateri diplomatice. [< lat. conclusum, cf. lat. concludere – a conclude]. Vezi definitia »
scorúm, scorúmi, s.m. (înv.) arbore înalt de 15-20 m, cu scoarța brună, crăpată, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile; scoruș, sorb. Vezi definitia »