Definita cuvantului asănești
ASĂNEȘTI, dinastie de origine românească care a condus Imp. Vlaho-Bulgar (1186-1256), întemeiată de Asan I, în urma răscoalei antibizantine (1185-1186). Propriu-zis, A. sînt numai descendenți în linie bărbătească ai lui Asan I: Ioan Asan II (1218-1241), cu fiii săi Căliman I (1241-1246) și Mihail II (1246-1256) și sebastocratorul Alexandru, cu fiul său Căliman II (1256). Ulterior, numele de A. a fost extins și asupra fraților lui Asan I, Petru (1186-1191 și 1196-1197) și Ioniță (1197-1207) și a nepotului său de soră, Borilă (1207-1218), a unor urmași ai acestora, precum și asupra unor bărbați intrați in familie prin căsătorii. Mai importanți: Petru (Calopetru), Ioniță (Caloian) și Ioan A. II.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu asănești
BELEȚI-NEGREȘTI, com. în jud. Argeș; 2.271 loc. (1991). Vezi definitia »
RĂSTÍ, răstesc, vb. IV. Refl. A se adresa cuiva pe un ton aspru, ridicat amenințător, a ridica glasul. – Et. nec. Vezi definitia »
EUTI- elem. „indirect”. (< fr. euthy-, cf. gr. euthy) Vezi definitia »
CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
ADUNAREA ELECTIVĂ A ȚĂRII ROMÂNEȘTI, organ al puterii legislative, constituit în urma alegerilor din ian. 1859, în conformitate cu dispozițiile electorale ale Anexei Convenției de la Paris (7 aug. 1858). Și-a deschis lucrările la 22 ian. 1859 și a ales în unanimitate pe Al. I. Cuza, domnul Moldovei și ca domn al Țării Românești (24 ian. 1859), înfăptuindu-se astfel Unirea Principatelor. Dizolvată în dec. 1859. În 1860 a fost contituită o nouă A., dizolvată în 1861. În același an se formează o altă A., care a fuzionat cu cea a Moldovei, formîndu-se Adunarea Electivă a României. Vezi definitia »