ARRAS [ará și arás], oraș în N Franței (Artois); 80,5 mii loc. (1982, cu suburbiile). Prelucr. metalelor, tapiserii, dantele (vestite în evul mediu). Monumente arhitectonice: primărie (sec. 16), catedrală (sec. 18). – Uniunea de la ~, uniune încheiată în ian. 1579 de nobilimea provinciilor din SV Țărilor de Jos. S-a pronunțat în favoarea catolicismului și a concilierii cu Spania. Vezi definitia »

VAS, vase, s. n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme și mărimi, care servește la păstrarea (și transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ◊ Vase comunicante v. comunicant. ♦ Nume generic dat farfuriilor, oalelor, castroanelor etc. folosite la masă și la pregătirea mâncării. 2. Vehicul pentru transportul pe apă al călătorilor și al mărfurilor; navă. 3. Fiecare dintre formațiile tubulare inchise prin care circulă sângele, limfa etc. în interiorul organismului. ♦ Celulă vegetală alungită sau tub capilar gol prin care circulă seva în plante. – Lat. vasum. Vezi definitia »

spas (-suri), s. n. – Parte a țesăturii nerulată încă pe sul. – Var. spaț. Lat. spatium (Tiktin; REW 8129), cf. v. it. spazzo. – Der. răspas, s. n. (răgaz, repaus, odihnă), probabil contaminat cu a păsui „a amîna”, cf. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 685; Weigand, Krit. Jb., XVIII, I, 98; Pușcariu 1445 (după Cihac, II, 308, din sl. *raspasti sę „a se despica”; după Capidan, Dacor., III, 754, din lat. *respissus; după Giuglea, RF, II, 56, din lat. expa(n)sus; din gr. σπάθιον, după Diculescu, Elementele, 465). Cf. spațiu. Vezi definitia »

mas s. n., pl. masuri; adj. pl. mași, fem. masă, pl. mase Vezi definitia »

vas (-se), s. f. – 1. Recipient, organ tubular. – 2. Oală, borcan. – 3. Butoi, tonou. – 4. Corp de navă. – 5. Bastiment, navă. – Mr., megl. vas, istr. vos. Lat. vāsum (Densusianu, Hlr., 134; Pușcariu 1864; REW 9161), cf. it., sp., port. vaso, prov., fr., cat. vas. Sensul de „receptacul, organ” apare din sec. XVI, cf. Coresi, vasele glasului. – Der. vasel, s. n. (vas de război, bastiment), din it. vascello, sec. XIX, înv.; văsar, s. m. (negustor de oale de lut); văsărie, s. f. (olărie); văsări, vb. (Trans., a lucra sau a vinde vase de lemn). Vezi definitia »