pocróv (-vuri), s. n. – 1. Pătură, pled. – 2. Pînză pentru întrebuințări liturgice. – Var. procov. Mr. pucrov „covoraș”. Sl. pokrovŭ (Cihac, II, 269; Conev 84), cf. bg. pokrov, ngr. πορϰώβα. – Der. Pocroavă (var. Procoavă), s. f. (nume popular al sărbătorii de 1 octombrie, Acoperămîntul Maicii Domnului); pocrovăț (var. procovăț), s. n. (antimis), din sl. pokrovĭcĭ; procoviță, s. f. (Trans., scoarță, cuvertură), var. Banat pricoiță, cf. Miklosich, Slaw. Elem., 37. Vezi definitia »

GÂRBOV, -Ă, gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. Vezi definitia »

ostrov, ostroave s. n. închisoare. Vezi definitia »

RẤȘCOV, râșcovi, s. m. Ciupercă comestibilă cu pălăria de culoare portocalie-cărămizie și cu picior galben-portocaliu, care crește prin pădurile de fag și de brad și care secretă un latex (Lactarius deliciosus). – Cf. ucr. ryžok, ryžka. Vezi definitia »

ALCÓV s. n. 1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat. 2. budoar. ◊ (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase. (< fr. alcôve) Vezi definitia »