DENOMINATÍV, -Ă adj., s. n. (cuvânt) care servește pentru a denumi. ♦ verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. dénominatif, lat. denominativus) Vezi definitia »

MANIACO-DEPRESÍV, -Ă adj. (despre psihoze) care se caracterizează prin alternanța dintre excitație și depresiune. (< fr. maniaco-dépressif) Vezi definitia »

DIFUZÍV, -Ă adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a se difuza, de a se răspândi în toate sensurile. (< fr. diffusif) Vezi definitia »

EXPANSÍV, -Ă adj. Exuberant, comunicativ, deschis, vioi. [< fr. expansif]. Vezi definitia »

SINGULATÍV s.n. (Lingv.) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul căruia se formează în unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. [Cf. engl. singulative]. Vezi definitia »