EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. Vezi definitia »

HĂINIȘOÁRĂ, hăinișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui haină; hăinuță. – Haină + suf. -ișoară. Vezi definitia »

MELÉNĂ s. f. hemoragie intestinală. (< fr. méléna) Vezi definitia »

CHÍLĂ³ s. f. v. chil². Vezi definitia »

RÉGULĂ s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle]. Vezi definitia »