Definita cuvantului roentgeniu
ROENTGENIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 111, produs în mod artificial. [Pr.: röntghéniu – Sb.: Rg] (cf. engl. roentgenium < n. pr. Röntgen; elementul a fost denumit astfel, deoarece a fost sintetizat la 100 de ani dupa ce Röntgen descoperise razele X; 2004) [MW]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu roentgeniu
puríu, puríe, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) cărunt; bătrân. 2. (înv.) tată. Vezi definitia »
șoricíu, -íe, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos. Vezi definitia »
RECHIZITÓRIU s.n. 1. Act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat. ♦ Expunere a procurorului în care acesta arată punctele de acuzare. 2. (Fig.) Acuzare violentă, bazată pe o amplă documentare. [Pron. -riu, pl. -ii, var. rechizitor s.n. / cf. fr. réquisitoire]. Vezi definitia »
EPITÉLIU, epitelii, s. n. Țesut format dintr-unul sau din mai multe straturi de celule de diverse forme, care alcătuiește învelișul pielii, al mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. – Din fr. épithélium. Vezi definitia »
BUȘMACHÍU, bușmachii, s. m. (Înv. și reg.) Pantof de casă; papuc1. – Din rus., ucr. bašmak. Vezi definitia »