ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif. Vezi definitia »

VINDICATÍV, -Ă adj. răzbunător. (< fr. vindicatif) Vezi definitia »

aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi Vezi definitia »

GERUNDÍV s.n. (În limba latină) Formă verbală substantivată, care arată că acțiunea exprimată de verb trebuie să se săvârșească. ♦ Una dintre formele participiului prezent în limba franceză. [< lat. gerundivus, cf. fr. gérondif]. Vezi definitia »

FERMENTATÍV, -Ă adj. care poate fermenta sau produce o fermentație. (< fr. fermentatif) Vezi definitia »