JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif]. Vezi definitia »

șaiv, -ă, adj. (reg.; despre obiecte) strâmb, răsucit. Vezi definitia »

OPTATÍV, -Ă I. adj. care exprimă o dorință. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o acțiune, o stare a cărei realizare este dorită. II. s. n. mod verbal care exprimă o acțiune dorită. (< fr. optatif, lat. optativus) Vezi definitia »

ÎNSUMATÍV, -Ă adj. Care însumează. [Et. incertă]. Vezi definitia »

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. Vezi definitia »