INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi]. Vezi definitia »

rechizitór (= rechizitoriu) s. n., pl. rechizitórii Vezi definitia »

ÎMBUIBĂTÓR, -OÁRE, îmbuibători, -oare, adj. (Rar, despre mâncăruri) Care îmbuibă. – Din îmbuiba + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

PROMOTÓR s.n. (Chim.) Substanță care mărește activitatea unui catalizator. [< fr. promoteur]. Vezi definitia »

ALIGATÓR s. m. 1. crocodil lung, cu botul lat, din fluviile Americii și ale Chinei. 2. (fam.) amator pasionat de muzică (de jaz); fan. (< fr., engl. alligator) Vezi definitia »