Definita cuvantului afară
AFÁRĂ adv. Dincolo de limitele unui spațiu închis; în exterior. ◊ Afară de aceasta = pe lângă aceasta, în plus. ◊ Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afară numai dacă nu... = numai cu condiția ca..., afară de cazul când... ◊ Loc. prep. Afară de... = cu excepția..., fără a mai socoti și... ◊ Expr. A da afară = a scoate cu forța; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-și ieși afară din răbuș = a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ieși! pleacă! du-te! – Lat. ad-foras.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu afară
REGENERESCÉNȚĂ s.f. Regenerare. [< fr. régénérescence]. Vezi definitia »
a fi în primeneală expr. (intl.) a ieși de la închisoare. Vezi definitia »
MÂNĂ aripă, cange, cazma, magnet, mistrie, muflă, vâslă. Vezi definitia »
ACOLÁDĂ s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, constând dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. 2. Formă de boltă ca o paranteză culcată, caracteristică stilului gotic și arhitecturii de la începutul Renașterii. 3. Semn grafic care servește la reunirea într-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gât]. Vezi definitia »
HIDRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare funcțională a secreției sudorale. [< fr. hidrose, cf. gr. hidros – sudoare]. Vezi definitia »