PROCHÉSTOR, prochestori, s. m. Magistrat roman care exercita funcții financiare în provincii. – Din lat. proquaestor. Vezi definitia »

CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur. Vezi definitia »

PESCADÓR s.n. Navă specială înzestrată cu instalații de pescuit, de depozitare, de congelare și uneori de preparare a peștelui, folosită pentru pescuitul pe mare. [Pl. -oare. / < sp. pescador]. Vezi definitia »

TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor. Vezi definitia »

Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici Vezi definitia »