armeán (arméni), s. m. – Populație de limbă indo-europeană stabilită mai ales în regiunea dintre munții Caucaz și Taurus. – Var. arman. Ngr. ἀρμένιος (probabil cu diftongare analogică, așa ca în toate numele etnice, cf. oltean, muntean etc.). Nu pare posibilă der. directă din sl. armĕninŭ, pe care o propune DAR. – Der. arm(e)ancă, s. f.; armenesc, adj.; armenește, adv.; armenime, s. f. (totalitatea armenilor). Vezi definitia »

feligeán (-éne), s. n. – Ceașcă de cafea, fără toartă. – Var. filigean. Mr. filğane, megl. flindzan. Tc. filcan (Șeineanu, II, 169; Lokotsch 608; Ronzevalle 124), cf. ngr. φιλτζάνι, alb. filjğán (Meyer 100). Vezi definitia »

NEOHEGELIÁN, -Ă GHE-/ adj., s. m. f. (adept) al neohegelianismului. (< fr. néo-hégélien) Vezi definitia »

sahán (saháne), s. n. – (Mold.) Platou adînc, castron. – Var. săhan. Tc. (arab.) sahan (Roesler 602; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1767; Ronzevalle 110), cf. ngr. σαχάνι, alb., bg., sb. sahan. Vezi definitia »

OCTAN, octani, s.m. Hidrocarbură saturată neramificată, din seria alcanilor, care are cifra octanică 100; în amestec cu normal-heptanul și cu alte hidrocarburi aromate, intră în compoziția benzinei. Vezi definitia »