plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic). Vezi definitia »

scripturístic, scripturístică, adj. (înv.) 1. care este redat prin scriere; scriptic. 2. (despre probe, examen) scris. Vezi definitia »

HOMODINÁMIC, -Ă adj. 1. cu aceeași vigoare în dezvoltarea organelor de reproducere. 2. (despre hibrizi) cu caracterele paternale transmise la urmași în aceeași măsură. (< fr. homodyname) Vezi definitia »

PICTOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la pictografie; scris cu pictograme. (< fr. pictographique) Vezi definitia »

EUDEMONOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la eudemonologie. [Pron. e-u-. / cf. it. eudemonologico]. Vezi definitia »