nereducătór, nereducătoáre, adj. (înv.) care nu se poate simplifica; ireductibil. Vezi definitia »

RACLÓR s. n. 1. dispozitiv mobil pentru curățirea nămolului depus pe fundul decantoarelor. 2. lamă subțire de oțel cu muchie ascuțită, pentru așchiere; răzuitor. (< fr. racloir) Vezi definitia »

TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător. Vezi definitia »

PLIÓR s.m. Cel care pliază (parașute). [Pron. pli-or. / cf. fr. plieur]. Vezi definitia »

AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. (Rar) Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat; înv.) Inventator. – Afla + suf. -ător. Vezi definitia »