TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei părți prinse cu balamale (cele laterale închizându-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise, ca într-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei, puncte sau articole ale uneia și aceleiași teorii, dogme etc. [Pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos]. Vezi definitia »

YOGHÍNIC adj.m., pl. yoghínici; f.sg. yoghínică, pl. yoghínice Vezi definitia »

BOBLÉTIC, -Ă, bobletici, -ce, adj. (Reg.) Prost, bleg, nătărău. – Din ngr. apopliktikós. Vezi definitia »

PARISILÁBIC, -Ă adj. (despre substantive, adjective) care păstrează același număr de silabe în cursul declinării. (< fr. parisyllabique) Vezi definitia »

beilíc (beilícuri), s. n. – 1. Palat rezervat oaspeților domnitorului, și mai ales trimișilor Sultanului. – 2. Monopol al cumpărării de oi pentru consumul palatului domnesc, a cărui valoare se stabilea, în general abuziv, de către cumpărător. – 3. Lucru de mîntuială. Tc. beylik (Șeineanu, II, 14), de unde provine și ngr. μπεηλίϰι. Cuvînt înv., ca și der. său beilicciu, s. m. (slujbaș însărcinat cu cumpărarea unui beilic 2), din tc. beylikci (sec. XVII). Vezi definitia »