SÍNUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situată în regiunea capului, între pereții osoși; dilatare pe traiectul venelor și al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Tăietură în lamina unei frunze, formând un unghi de diferite mărimi și forme. 2. (Mat.) Funcție trigonometrică egală cu raportul dintre lungimea ipotenuzei și lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate]. Vezi definitia »

ANTIVÍRUS, antiviruși, s. m.; var. antivirusuri, s. n. (Inform.) Produs software utilizat pentru a identifica și furniza mijloacele informatice necesare eliminării virușilor de pe sistemele infectate. – Din engl., fr. antivirus. Vezi definitia »

TRÍSMUS s. n. contracție spastică involuntară a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. (< fr. trismus) Vezi definitia »

SUPRACOMPÚS, -Ă adj. (lingv.) formă ~ă = formă perifrastică. (< supra¹- + compus) Vezi definitia »

SÍNUS¹ s. n. 1. cavitate între pereții osoși ai craniului. 2. porțiune dilatată pe traiectul unui vas sangvin sau limfatic. 3. (bot.) cavitate curbată între doi lobi. (fr., lat. sinus) Vezi definitia »