sloátă (-te), s. f. – Fulguială, ploaie măruntă amestecată cu zăpadă. – Var. zloată. Mr. sloată. Sl. slota (Tiktin), cf. ngr. σλότα. – Der. slotos, adj. (umed). Vezi definitia »

CUVIÍNȚĂ, cuviințe, s. f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. ◊ Loc. adv. După cuviință = așa cum trebuie. ◊ Expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia. Vezi definitia »

LEFUȘOÁRĂ, lefușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui leafă². [Var.: lefșoáră s. f.] – Leafă² + suf. -ușoară. Vezi definitia »

MICOFLÓRĂ s. f. floră micologică. (< fr. mycoflore) Vezi definitia »

OSTEOCONDRÍTĂ s. f. inflamație a oaselor și a cartilajelor. (< fr. ostéochondrite) Vezi definitia »