țipiríg s. n. – Amoniac. – Var. țiperig, tăperig. Sb. caparika (Candrea); sau, mai probabil, din țeapă cu suf. expresiv -ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul coincid cu tipirig (var. tiperig, tăperig), var. a lui pipirig, v. aici mai sus. Vezi definitia »

cucuríg (-gi), s. m. -Elebor (Helleborus odorus). Sb. kukùrek (DAR) sau bg. kukurjak (Conev 53). Fonetismul indică o încrucișare cu cuvîntul următor. Scriban, este de părere că sb., bg. vine din rom. Vezi definitia »

podvíg, podvíguri, s.n. (înv.) 1. pedeapsă (în post și rugăciuni) impusă de preot după spovedanie; canon, penitență. 2. cingătoare purtată de călugări. Vezi definitia »

șnaíțaig, șnaíțaiguri, s.n. (reg.) 1. instrument cu ajutorul căruia se fac filete. 2. (în forma: șnaiștaih) șurubelniță. Vezi definitia »

PIPERÍG² s. m. v. pipirig. Vezi definitia »