TERATENCEFALÍE s.f. (Med.) Termen care desemnează monstruozitățile encefalice. [Gen. -iei. / < fr. tératencéphalie]. Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s. f. Știință a măsurării vitezei gazelor la conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémométrie. Vezi definitia »

HIPERTIMÍE s. f. 1. ansamblu de tulburări atribuite funcționării exagerate a timusului, la copii și adolescenți. 2. creștere exagerată a bunei dispoziții, în stările maniacale. (< fr. hyperthymie) Vezi definitia »

INTROIÉCȚIE, introiecții, s. f. (Psih.) Act psihic de asimilare a eului unei alte persoane la propriul eu, manifestat prin imitarea inconștientă a comportamentului acelei persoane. [Pr.: -tro-iec-. – Var.: introiecțiúne s. f.] – Din fr. introjection, it. introiezione. Vezi definitia »

ACNEMÍE s.f. (Med.) Absența congenitală a membrelor inferioare. [< fr. aknémie, cf. gr. a – fără, kneme – picior]. Vezi definitia »