CÓNGIU s.n. (Ist.) Unitate de măsură pentru lichide la romani, cu capacitatea de aproximativ trei litri. [Pron. -giu. / < lat. congius]. Vezi definitia »

AMBULATÓRIU, -IE I. adj. care umblă, merge; fără loc stabil. ◊ (zool.; despre organe) care servește la mers. ◊ (despre tratamente) care nu necesită spitalizare. II. s. n. dispensar. (< fr. ambulatoire, lat. ambulatorius) Vezi definitia »

VIBRATÓRIU, -IE adj. vibrator. (< fr. vibratoire, lat. vibratorius) Vezi definitia »

VESTÍGIU, vestigii, s. n. (Livr.) Urmă din trecut; rămășiță a ceva vechi, dispărut de mult (și care prezintă o importanță documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Vezi definitia »

ALPINÁRIU s. n. grădină botanică rezervată culturii florei alpine. (după fr. alpinum) Vezi definitia »