AEROTAXÁȚIE s. f. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene. (după germ. Aerotaxis) Vezi definitia »

CREATINURÍE, creatinurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a creatinei în urină; cantitate de creatină prezentă în urină. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créatinurie. Vezi definitia »

SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). – Din fr. sonnerie, it. soneria. Vezi definitia »

OPRÉSIE s. f. v. opresiune. Vezi definitia »

MIOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care studiază mușchii; sarcologie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myologie, cf. gr. mys – mușchi, logos – studiu]. Vezi definitia »