ASCUȚÍRE, ascuțiri, s. f. Acțiunea de a (se) ascuți. Vezi definitia »

DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. – Dejuga + suf. -ătoare. Vezi definitia »

PÁDRE s.m. (De obicei ca termen de adresare în biserica creștină de Apus) Preot, părinte. [< it., sp. padre]. Vezi definitia »

méndre s. f. pl. – Capricii toane, pofte. Origine expresivă, cf. mandră, s. f. (terci de mălai), handră, buleandră, fleand(u)ră, șandra-mandra etc. S-a propus ca etimon alb. mendur „manieră, fel” (Cihac, II, 718; cf. Philippide, II, 723); lat. mendulum (Philippide, Principii, 151); germ. dialectal Männerle (Tiktin). Pentru mandră (pl. mendre, cf. Scriban), pare dubioasă der. sugerată de Bogrea, Dscor., IV, 832, din țig. mandró. Vezi definitia »

SLĂVÍRE, slăviri, s. f. Faptul de a slăvi; preamărire, laudă; adorare, venerare. – V. slăvi. Vezi definitia »