PROSECTÚRĂ s. f. morgă¹. ◊ încăpere unde se pregătesc piesele anatomice pentru disecție. (< germ. Prosektur) Vezi definitia »

PROSTITUATĂ acadea, amazoană, anină, balerină, bambilici, bașoaldă, bârfă, bârzoaie, II.B.C., boarfă, bodroanță, bordeleză, borfet, borfetă, braică, bufă, bufniță, buleandră, calmant, calorifer, cameristă, captivă, cartoafă, cațaveică, chiftea, cleopă, cloambă, coardă, coardă penală, conopidă, cordache, cordeanu, cordelie, cordescu, cotarbă, curvă, curviștină, dalilă, dambilușcă, famă, farfuză, fârță, fârțoagă, femeie cu condicuță, flautistă, fleașcă, fleoarță, fleorțotină, fleștură, fliușcă, floarță, floștină, focă, frecangioaică, fufă, garidă, handră, hanțușcă, hartabă, hastură, hâță, iapă, iavașă, jantă, jartea, Lady Mary, libarcă, libelulă, lipitoare, maimuță, marcoavă, marfă, mastroacă, mesalină, meseriașă, mordină, oafă, oarfă, pacientă, parașută, pasăre de noapte, pârjoală, penalistă, penisonară, pocnitoare, potloagă, prăjitoare, puită, pupăză, pușcătoare, putoare, răpitoare, rufă, scabie, servitoare, spălătură, spintecătură, știoaflă, ștoarfă, ștroamfă, tapeză, taxatoare, terfeloagă, tiristă, tivitoare, traseistă, țolină, țundră, veveriță, vrăbioară, zdreanță penală. Vezi definitia »

BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupire și prin percuție. – Rus balalajka. Vezi definitia »

(muzică) denumire uzuală a unei tehnici de cântat la chitară prin ciupirea alternată și/sau simultană a corzilor (asemănătoare arpegiului, dar fără restricția de succesiune a notelor). Vezi definitia »

catárgă s.f. 1. (înv.) corabie cu condamnați la muncă silnică; galeră. 2. (reg.) sanie mică, cioaclă. Vezi definitia »