AUTOÎNSĂMÂNȚÁRE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + însămânțare. Vezi definitia »

DIZOLVÁRE, dizolvări, s. f. Acțiunea de a (se) dizolva și rezultatul ei. – V. dizolva. Vezi definitia »

ÎNTRERÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe]. Vezi definitia »

VERBALIZÁRE, verbalizări, s. f. Acțiunea de a verbaliza și rezultatul ei. – V. verbaliza. Vezi definitia »

BIOACUMULÁRE s.f. Proces de acumulare în plante a unor substanțe, care, după descompunerea materialului vegetal, rămân în sol, fertilizându-l. [Pron. bi-o-a-. / cf. gr. bios – viață, lat. accumulare – a aduna]. Vezi definitia »