RÉNIU s. n. Element chimic asemănător cu platina și existând în natură în cantități foarte mici. – Din fr. rhénium, germ. Rhenium. Vezi definitia »

BRATEIU 1. Com. în jud. Sibiu, pe Tîrnava Mare; 2.870 loc. (1991). În satul Buzd, biserică fortificată (sec. 15). 2. Cultură din sec. 4-6 aparținînd populației daco-romane. De caracter rural, puternic influențată de cultura provincială bizantină, cultura B. a cuprins întreg terit. de astăzi al României. Ea a format fondul de populație (etnic și lingvistic) și de cultură care a stat la baza formării și dezvoltării culturii Ipotești-Ciurel-Cîndești din sec. 7-8. Vezi definitia »

PANDEMÓNIU s.n. (Mit.) Loc imaginar situat în infern, unde se presupunea că se adună demonii; adunarea, sfatul demonilor. ♦ (Fig.) Adunare de bandiți, de oameni răi, de scelerați. [Pron. -niu. / < fr. pandémonium, cf. gr. pas – tot, daimon – demon]. Vezi definitia »

ÓCHIU formă verbală în expr. v. PETRECE (II. 1.) Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiu, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. [DEX '96] Vezi definitia »

pilafgíu, pilafgíi, s.m. (înv.) 1. cel ce mănâncă pilaf mult (poreclă pentru turci). 2. persoană care făcea sau vindea pilaf. Vezi definitia »