DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa. Vezi definitia »

telíșcă s.f. (reg.) plantă de leac, bună pentru dureri de inimă; vrăjitoare, vrotilică. Vezi definitia »

BUCÓLICĂ s.f. Poezie pastorală; eglogă, idilă. [Pl. -ce. / < lat. bucolica, cf. fr. bucolique, gr. boukolikos – pastoral]. Vezi definitia »

LICHENÍNĂ s. f. glucidă asemănătoare ca structură cu celuloza, în mușchi și licheni, formând mucilagiul acestora. (< fr. lichénine) Vezi definitia »

HIDRAZÍNĂ s. f. compus organic bazic, toxic, combinație a azotului cu hidrogenul, folosit ca agent reductor, antioxidant, anticorosiv și de vulcanizare etc. (< fr. hydrazine) Vezi definitia »