CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor. Vezi definitia »

NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S. f. Mașină cu care se nituiește. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor. Vezi definitia »

POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Care urmează, care este după ceva (în ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat în partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articulează în partea dinapoi a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. postérieur, lat. posterior]. Vezi definitia »

AGRICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu agricultura. (< fr. agriculteur, lat. agricultor) Vezi definitia »

OBSERVATÓR¹ s. n. 1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc. 2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. (< lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium) Vezi definitia »