TRIVALÉNȚĂ, trivalențe, s. f. Proprietate a unui element chimic de a avea valența 3. – Din fr. trivalence. Vezi definitia »

țáță (-țe), s. f. – 1. Titlu de respect pe care îl dau tinerii surorilor mai mari, mătușilor și, în general, femeilor mai în etate. – 2. Namilă de femeie, femeie voinică. – Var. Mold. (țî)țacă, Olt., țaică, țațae. Creație expresivă, cf. țîță. Se folosește în Munt. și în Mold. de S (ALR, I, 164). Ngr. τσάτσα „mamă”, care se consideră ca etimon al rom. (Cihac, II, 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Gáldi 259) ar putea proveni din acesta. Vezi definitia »

TORNÁDĂ², tornade, s. f. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se reluau o idee și unele versuri deja exprimate. – Din fr. tornada. Vezi definitia »

FIBROZÍTĂ s. f. inflamație a țesutului fibros (peri)articular, de origine reumatismală. (< engl. fibrositis) Vezi definitia »

COVELÍNĂ s. f. Sulfura naturală de cupru, metalică, moale, de culoare albastră-violet, frecventă în zonele de alterare a zăcămintelor cuprifere. – Din fr. covelline, it. covellina. Vezi definitia »