DISTRUGĂTÓR, -OÁRE, distrugători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care distruge; nimicitor, distructiv. 2. S. n. Navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor. – Distruge + suf. -ător (după fr. destructeur). Vezi definitia »

STÉRTOR s.n. (Med.) Respirație zgomotoasă. [< fr., lat. stertor]. Vezi definitia »

strungătór, strungătoáre, s.n. (reg.) potricală, preducea, perforator. Vezi definitia »

păunșór s.n. (reg.) cusătură în desen stilizat, care se lucrează pe umărul mânecii de la ie. Vezi definitia »

MOTOPLANÓR s. n. planor echipat cu grup motopropulsor. (< fr. motoplaneur) Vezi definitia »