Definita cuvantului albitură
ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufărie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Din alb2 + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu albitură
APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor]. Vezi definitia »
CLORAMÍNĂ s. f. substanță netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant și dezodorizant. (< fr. chloramine) Vezi definitia »
DIALÉLĂ, dialele, s. f. (Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție. [Pr.: di-a-] – Din fr. diallèle. Vezi definitia »
a face o tablă expr. a juca o partidă de table. Vezi definitia »
PREOTEÁSĂ, preotese, s. f. 1. Soție de preot. 2. Femeie care îndeplinea în antichitate funcții sacerdotale. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -easă. Vezi definitia »