ivilichíu, ivilichíe, adj. (înv.) subțire și înalt; zvelt. Vezi definitia »

Spatiu creat in spatele locuintei prin prelungirea acoperisului, avnd tavanul, din acest motiv, mult mai coborat decat restul locuintei. Asigura intrarea de serviciu in locuinta, facand legatura cu „cotlonul”, „ograda” si grajdul. Vezi definitia »

TÚLIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din fr. thulium. Vezi definitia »

HAPCIÚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de strănut. – Onomatopee. Vezi definitia »

ENCÓMIU s.n. v. encomion. Vezi definitia »