FÁCIES, faciesuri, s. n. 1. Aspect caracteristic al feței în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităților mineralogice și paleontologice ale unui depozit sedimentar, care caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere a acestuia. [Pr.: -ci-es] – Din lat. facies, fr. faciès. Vezi definitia »

erés (erésuri), s. n. – Erezie, greșeală. – Var. (înv.) eresă, ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, s. f., din fr. hérésie. – Der. ereziarh, s. m. (autor al unei erezii); eretic (var. înv. iritic), adj. (adept al unei erezii); irează, s. f. (monstru, grozăvie), pentru a cărui der. cf. Scriban, Arhiva, 1921, 73. Vezi definitia »

PSEUDOTÁBES s. n. tulburări nervoase asemănătoare tabesului, datorate unei neurastenii sau unei nevrite periferice. (< fr. pseudo-tabès) Vezi definitia »

PROGRÉS s.n. 1. Trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. Dezvoltare, desăvârșire. [< fr. progrès, it. progreso, cf. lat. progressus]. Vezi definitia »

TARABÓSTES s.m. Nume dat de romani aristocraților geto-daci, din care se ridicau preoții și conducătorii; pileați. [< lat. tarabostes]. Vezi definitia »