polmonúț s.n. (reg.) suport de fier sau de piatră care se pune sub lemnele care ard pe vatră. Vezi definitia »

hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat. Vezi definitia »

CIOCULÉȚ, cioculețe, s. n. Diminutiv al lui cioc². – Cioc²+ suf. -uleț. Vezi definitia »

CLANȚ, (1) interj., (2) clanțuri s. n. 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. S. n. Cioc; p. ext. (glumeț și peior.) gură. Expr. (Înv.) A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee. Vezi definitia »

CAPRÍȚ s. n. v. capriciu. Vezi definitia »