Definita cuvantului drăguț
DRĂGÚȚ, -Ă, drăguți, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arăta, (adverbial) a se purta drăguț (cu sau față de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană. 2. S. m. și f. (Pop.) Iubit(ă), ibovnic(ă), amant(ă). – Drag + suf. -uț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu drăguț
PLUGÚȚ, pluguțe, s. n. Plugușor (1). – Plug + suf. -uț. Vezi definitia »
ostréț (ostréțe), s. n. – 1. Par, țăruș, leaț. – 2. Împletitură, leasă, gard de nuiele. – 3. Îngrăditură pentru prins pește într-un rîu. 4. Ochi de plasă. – Var. ostreață. Sl. ostru „cu vîrf ascuțit” (Philippide, Principii, 63; Cihac, II, 232), cu suf. -eț, cf. bg. ostrec „tăiș, crestătură”, sb. ostrica „tăietură”, pol. ostrz „tăietură”. Vezi definitia »
CALONÉȚ, caloneți, s. m. Unealtă manuală în formă de scândurică netedă și subțire, folosită la împletitul plaselor pescărești. – Et. nec. Vezi definitia »
IEDÚȚ, ieduți, s. m. Diminutiv al lui ied; (rar) iezișor. – Ied + suf. -uț. Vezi definitia »
ialovăț, ialovéți, s.m. (reg.) ienupăr. Vezi definitia »