Definita cuvantului doime
DOÍME, doimi, s. f. 1. Jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale). 2. Spec. (Muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă. – Doi + suf. -ime.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu doime
PROPRIETĂRÍME s.f. (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -ime. Vezi definitia »
SUBȚIRÍME s. f. Însușirea de a fi subțire. – Subțire + suf. -ime. Vezi definitia »
CÚLME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen. Vezi definitia »
RĂZEȘÍME s. f. (Reg.) Totalitatea răzeșilor; mulțime de răzeși. – Răzeș + suf. – ime. Vezi definitia »
CHIABURÍME s. f. Totalitatea chiaburilor, mulțime de chiaburi. – Chiabur + suf. -ime. Vezi definitia »